1. IMUNOHISTOLOGIA KERATOPROTEZEI CHIRILĂ
DR. MONICA STROESCU
Keratoproteza Chirilă a fost inventată la Lions Eye Institute, Perth, Australia iar materialul din care este alcătuită şi designul său au fost studiate astfel încât riscul apariţiei complicaţiilor să fie minim. În urma studiilor făcute s-a concluzionat că materialul din care este fabricată partea optică să fie acelaşi cu materialul din care este alcatuită partea haptică pentru a fi facilitată adeziunea lor strânsă, astfel încât invazia microbiană să fie mult redusă. O altă concluzie este aceea că materialul keratoprotezei este bine să fie hidrofil, pentru a permite biointegrarea.
Keratoproteza trebuie să fie flexibilă şi de asemenea trebuie să fie în acelaşi plan cu corneea, fără componente protruzive care pot cauza tracţiuni mecanice.
Studiile preliminare efectuate în Australia au inclus atât investigarea şi optimizarea calităţilor fizico-chimice ale materialului ales, PHEMA, cât şi cercetarea răspunsului enzimatic şi a biointegrării în cazul implantării keratoprotezei la animale.
Pentru experimente s-au folosit iepuri care au fost anesteziaţi cu halothan pe mască. Regiunea perioculară a fost dezinfectată cu Betadină, după care în fanta palpebrală s-a montat un blefarostat. S-a făcut o incizie la 2 mm de limb, spre centrul corneei, interesând jumătate din grosimea acesteia, după care s-a disecat intrastromal realizandu-se un ‘’buzunar’’ în centrul corneei, la jumătate din grosimea ei. În acest buzunar s-a introdus buretele de PHEMA cu o pensă fără dinţi, apoi s-a suturat plaga operatorie cu 3 fire separate de Prolene 10.0. Pentru implantarea sclerală s-a făcut o incizie în cornee la 1 mm de limb, pe jumătate din grosimea corneei, şi s-a disecat în plan dinspre cornee în scleră. În buzunarul astfel creeat s-a introdus un burete de PHEMA, după care plaga corneeană a fost suturată cu fire separate de Prolene 10.0.
Postoperator au fost administrate antibiotice topic de trei ori pe zi, timp de o săptămână. La 3 săptămâni, 6 săptămâni şi 6 luni după implantare ochii au fost enucleaţi pentru studii histologice. 8 ochi au fost enucleaţi la 3 săptămâni, 4 la 6 săptămâni şi 4 la 6 luni. La fiecare din iepuri un ochi a fost folosit pentru implantul corneean şi celalalt pentru implantul scleral.
Bureţii implantati în ochii de iepure au fost foarte bine toleraţi. În toate cazurile ochii de iepure au fost supuşi unui examen biomicroscopic periodic, la care nu s-a evidenţiat hiperemie conjunctivală decât limbic la locul implantării, în cazul bureţilor intrasclerali. Umorul apos s-a menţinut clar, iar aspectul a fost de ochi 'liniştiţi'. Nu s-a evidenţiat tendinţa de extruzie a implantului şi nici tendinţa de macerare a corneei în jurul implantului la nici unul din ochi.