ANDREI MĂRCULESCU
(1929-2004)

Societatea Română de Oftalmologie a pierdut în acest an pe Andrei Mărculescu, distins specialist şi bun organizator, care a condus cu competenţă asistenţa de specialitate din Galaţi, mai bine de 30 de ani.

S-a născut la 9 decembrie 1929 în oraşul Tighina, Basarabia, unde tatăl său era funcţionar public.

Urmează şcoala elementară, între anii 1937-1941 în oraşul natal, iar din 1941 liceul V. Alecsandri din Galaţi, unde familia era refugiată. în 1949 este admis la Facultatea de Medicină din Bucureşti, pe care o absolvă în 1955. Viaţa sa a fost marcată de elemente dureroase din acea perioadă, cu părăsirea locurilor natale, fiind obligat să trăiască evenimente dificile, cu lipsuri, ale războiului. Cu un stoicism extraordinar a muncit cu îndârjire şi perseverenţă, pentru a învinge obstacolele apărute în destinul său. în anii 1955-1959 îl găsim medic la circumscripţiile Luncaviţa şi Greci din judeţul Tulcea şi Maxineni din judeţul Brăila.

în 1959 este admis ca medic secundar, în specialitatea oftalmologie, la Clinica Oftalmologică Cluj, sub îndrumarea Prof. Ion Păcurariu, unde este iniţiat în pregătirea de specialitate, cât şi în munca de cercetare.

Perioada de secundariat şi-a pus amprenta în formarea sa profesională, fapt ce a făcut să rămână fidel, toată viaţa, maestrului său care i-a transmis înalte principii morale şi de viaţă.

între anii 1963-1971 este medic specialist la Spitalul Clinic CF Iaşi, unde desfăşoară o bogată activitate clinică şi operatorie, perioadă de care îl leagă o veche şi constantă prietenie. Temperament reţinut, cu o oarecare timiditate, alături de o modestie moştenită, părea taciturn faţă de cei care îl cunoşteau ocazional.

Pentru cei ce i-au fost mai apropiaţi, această aparenţă reţinută ascundea o mare bunătate sulletească şi o prietenie sinceră şi adevărată. Dornic mereu de afirmare şi perfecţionare este admis în 1967 la doctorat, la Clinica Oftalmologică Cluj, unde în 1971 susţine teza "Contribuţii la studiul degenerescenţelor pigmentare ale retinei". Publică o serie de lucrări cu această tematică: Retinopatia pigmentară unilaterală; Retinopatia pigmentară simetrică în sector, dar şi lucrări din alte domenii ale oftalmologiei: Dezlipirea de retină; Infarctizarea retinei în cardiopatia ischemică; Retinopatia optică toxică; Glaucomul malign; Manifestări oculare în sindromul simpatic cervical posterior; Osteoperiostita luetică a vârfului orbitei ş.a.

în 1971 obţine titlul de medic primar şi se transferă la Spitalul Municipal Galaţi unde este nominalizat ca şef de secţie şi unde desfaşoară o bogată activitate clinică, până la pensionare în 1992. Aici desfăşoară o intensă activitate operatorie efectuând toate intervenţiile pe ochi şi anexe. Abordează chirurgia cataractei, operaţii protejate în glaucom, intervenţii diferite în decolarea de retină şi strabism, dacriocistorinostomii, plastii palpebrale, orbitotomii laterale (Kronlein) şi endocraniene (Dandy) pentru tumori orbitare. Participă activ, cu lucrări, la diferite consfătuiri şi congrese de specialitate, fiind autor a peste 100 de lucrări comunicate şi publicate în periodice din ţară şi străinătate. In 1975 organizează la Galaţi o reuşită manifestare ştiinţifică cu participarea oftalmologilor din toată ţara, iar în 1979 devine membru al Societăţii Franceze de Oftalmologie. Are o bogată activitate organizatorică înfiinţând la Galaţi centru de ortoptică şi obţine o serie de brevete de inovaţii: Aparat de măsurare a tensiunii în artera oftalmică (1983), interpupilometru (1984) o nouă tehnică de extragere a corpilor străini intraoculari, modifică şi adaptează noi instrumente chirurgicale, utilizează tendonul de şobolan ca material biologic în sutura plăgilor oculare, ş.a. Este coautor în Tratatul de Oftalmologie sub redacţia profesorului Mircea Olteanu (1989). Toată această activitate profesională şi ştiinţifică nu i-a modificat cu nimic modestia şi simplitatea sa înnăscută. A fost decorat cu mai multe ordine şi medalii, dar cele mai mari satisfacţii le-a avut de la pacienţii pe care i-a îngrijit dezinteresat şi cu devotament.

Oftalmolog competent şi muncitor, chirurg abil, atent întotdeauna faţă de progresele tehnice ale specialităţii, a ştiut să se impună prin muncă, faţă de colaboratori şi colegii mai tineri care îi păstrează o binemeritată recunoştinţă. A continuat să lucreze până în ultima clipă pentru a-şi ajuta familia. A plecat în eternitate în ziua de 23 iulie 2004, fiind înmormântat la Galaţi. Pentru toţi cei ce l-au cunoscut şi au avut avantajul de a lucra alături de el, figura doctorului Andrei Mărculescu va dăinui prin contribuţiile sale la progresul specialităţii, dar şi prin exemplul personal de muncă şi dăruire profesională.

Prof P. Cernea.

Inapoi  Sumar  Precedentul  Urmatorul

Back  Summary  Prev  Next